Fantasia...sau 15 ani...in cautarea sublimului Imprimare
Scris de Administrator   
MarĹŁi, 28 August 2012 19:21

Copiii Coralei Fantasia, de 15 ani, se hr?nesc cu j?ratecul pasiunii nobile, al credin?ei în mesajul muzicii, al patimii de a-i locui cu frumos pe cei din jurul lor. Ei ?i-au impregnat sufletele cu iubire, pentru a d?inui peste ani, în credin?a sfânt? c? m?car ceva din ei r?mâne la aceast? vârst?, a tinere?ii f?r? b?trâne?e. Timpul a zburat, dar nu a trecut degeaba. Ace?ti copii au descoperit în ei puterea de a trece peste orice obstacol, de a merge mai departe ?i de a reu?i. De 15 ani, ace?ti copii muncesc, cred, iubesc ?i sper?. Pe scurt, tr?iesc frumos, dep??ind cump?na clipelor ?i a anilor, str?duindu-se s? devin? – ?i devenind – exact ceea ce valoreaz?: împ?timire, credin?? în mesajul muzicii, d?ruire întru aflarea tr?irii artistice adev?rate. Ace?ti copii cânt? cu har, dar f?r? dorin?a expres? de a str?luci, parc? spre a îndeplini o armonie a sufletelor nevinovate, prin spontaneitatea avântului, prin c?ldura cântecului ?i puterea gestului artistic. Într-o zi de noiembrie a anului 2010, am tr?it clipe speciale, c?ci reg?sirile au ceva sfârtec?tor de nostalgic. Am tr?it o violen?? a emo?iilor cum nu se întâmpl? în fiecare zi. Am putut afla cum bate inima acestor copii, care este pulsul tr?irii lor în momente de maxim? emo?ie ?i concentrare, atunci când nu mai exist? nici public, nici juriu, ci doar o mân? de suflete de copil ?i ochii str?lucitori ce sunt în stare s? fotografieze, f?r? bli?, orice gest al magului din fa?a lor. Corala Palatului Copiilor ?i-a croit un drum al afirm?rii, original, propriu, pres?rat cu reu?ite notabile datorate continuit??ii atât de dificile în mori?ca neiert?toare a genera?iilor. Dar, mai ales, unui dirijor plin de har ?i de iubire de  copii, pe numele lui, Vasile Negur?, un profesor d?ruit, ambi?ios, cu suflet mare ?i plin de pasiune, un om care nu avea voie s? gre?easc? vreodat?, suportând, în acela?i timp, atâtea n?zdr?v?nii ?i pozne n?scocite de min?i ?turlubatice de copil. Fantasia este de mult deja o familie, un stil, un fenomen, o stare de spirit, o tain? care nu se înva??, ci se descoper?: bucuria de a cânta oriunde ?i oricând, cu pl?cere ?i mare bucurie. Aceast? sublim? întâlnire s-a transformat într-un eveniment unic, în care timpul retr?it s-a luat la întrecere cu spa?iul parcurs, o întâmplare doldora de sentimente ce a permis revederi de suflet, schimburi de amintiri, în singurul limbaj cu adev?rat universal: cel al iubirii. Seniorii Fantasiei s-au întors ?i acum, la 15 ani, pentru c? sunt lega?i prin fire invizibile, dar cu rezisten?a o?elului. O perioad? lung? de timp ei s-au împletit cu  ceilal?i: o mare de copii în jurul unui profesor, de dragul unui profesor. Ar trebui s? fie posibil s? nu lipseasc? nimeni ?i, de undeva de sus, de foarte de sus, ar trebui s?-i putem vedea pe to?i, dintr-o dat?. Fantasia face leg?mânt sacru cu to?i cei care îi trec pragul; chiar dac? trecerea lor este pasager?, este acolo tinere?ea lor sau via?a lor întreag?. Acolo r?mâne ceva din sufletul lor ?i-i cheam? mereu înapoi. Iar, atunci când întoarcerea lor nu mai poate fi, memoria Fantasiei le asigur? ve?nicia. C?l?toria Fantasiei nu se opre?te aici; ea va continua prin universul cântecului, mereu în c?utarea soarelui si a ... sublimului. Frunzele se vor fi rotit în c?derea lor; nop?ile vor fi f?cut cale lung? în c?utarea soarelui. Fantasia va fi fost mândr? de ce a f?cut, dar ?i mai mândr? de ceea ce nu a f?cut, c?ci aceast? mândrie r?mâne s-o inventeze.

Text: prof. Sorin Popoiu